CE SUNT REFLEXELE PRIMITIVE?
Un reflex este o reacție fizică instinctivă, automată la un anumit stimul care apare fără gândire conștientă. De exemplu, dacă ne împiedicăm și cădem, instinctiv ne întindem brațele și mâinile pentru a ne proteja; dacă atingem ceva fierbinte, instinctiv ne retragem de la sursa de contact. Avem sute de astfel de reflexe.
Bebelușii se nasc cu un set de așa-numite reflexe ‘primitive’. Acestea se dezvoltă în uter și sunt esențiale pentru procesul de naștere, ajutând nou-născutul să-și facă prima respirație și susținându-i supraviețuirea timpurie. Ele ne permit instinctiv să efectuăm anumite sarcini cum ar fi hrănirea, prinderea cu ajutorul mainilor și răspunsul la pericol. Cum bebelușii umani se nasc înainte ca creierul lor să se fi dezvoltat complet, ei se bazează pe aceste reacții automate, instinctive pentru a supraviețui. Reflexele primitive sunt, de asemenea, fundamentale pentru dezvoltarea noastră timpurie, fiecare învățându-ne o anumită funcție cum ar fi rostogolirea, cățărarea, starea în picioare și mersul.
Reflexele de supraviețuire timpurie sunt numite reflexe ‘primitive’ deoarece provin din regiunile inferioare sau ‘primitive’ ale sistemului nervos central (adică măduva spinării și trunchiul cerebral). În general, sistemul nervos central se dezvoltă în etape, „de jos în sus”, începând cu măduva spinării și trunchiul cerebral. Ultima parte a sistemului nervos central care se maturizează este cortexul, care este responsabil pentru funcțiile cognitive superioare, cum ar fi gândirea, conceptualizarea și învățarea.
Dacă totul decurge bine, reflexele primitive ar trebui să-și îndeplinească scopul în primul an de viață al bebelușului și apoi să „se inhibe” pe măsură ce centrele superioare ale creierului încep să se maturizeze și să preia controlul. Ele nu dispar complet, ci formează fundația pentru reflexele posturale ale adultului care, la rândul lor, permit dezvoltarea centrelor creierului mai sofisticate și mai înalte.
În timp ce toți bebelușii sunt testați pentru prezența reflexelor primitive imediat după naștere, cadrele medicale nu efectuează teste ulterioare pentru a se asigura că aceste reflexe s-au inhibat.
CE SE ÎNTÂMPLĂ DACĂ NU REUȘESC SĂ SE INHIBITE?
Dacă reflexele primitive nu reușesc să se inhibe și rămân active dincolo de primul an de viață al bebelușului, ele pot acționa ca o barieră în calea dezvoltării normale a sistemului nervos central și pot împiedica centrele superioare ale creierului (mezencefalul, creierul limbic și cortexul) să preia „controlul” sistemului nervos central.
Ca rezultat, sistemul nervos central poate continua să funcționeze la un nivel imatur, determinându-l să răspundă inadecvat în anumite situații. Acest lucru poate avea un impact semnificativ asupra tuturor aspectelor dezvoltării comportamentale, emoționale, cognitive și fizice.
Motivul pentru care reținerea reflexelor primitive are consecințe atât de profunde este datorat faptului că sistemul nervos central se dezvoltă în etape ierarhice, fiecare etapă de dezvoltare acționând ca fundație pentru următoarea. Reflexele primitive sunt primele fundații ale sistemului nervos central și inhibiția lor este esențială pentru ca restul sistemului nervos central să poată să se dezvolte și să funcționeze corect.
În timpul dezvoltării neurologice tipice, pe măsură ce reflexele primitive sunt inhibate, reflexele posturale le iau locul. Reflexele posturale sunt controlate din mezencefal (zona creierului care leagă cortexul de trunchiul cerebral) și dezvoltarea lor semnifică o maturizare a sistemului nervos central. Reflexele posturale ar trebui să fie stabilite până la varsta de 3 ani și rămân active pentru restul vieții noastre. Ele sunt responsabile pentru menținerea subconștientă a posturii corpului în caz de perturbare a echilibrului și facilitează modelele normale (fluide) de mișcare zilnică.
CE CAUZEAZĂ RETENȚIA REFLEXELOR PRIMITIVE?
Se știe foarte puțin despre cauzele întârzierii în dezvoltare, dar există speculații și unele cercetări științifice ce sugerează că o combinație de factori ar putea fi implicați, inclusiv:
- Toxinele ambientale ( ex pesticide/ plumb), substanțele farmaceutice, alcool, droguri sau nicotina;
- Stresul, boala sau traumele experimentate în timpul sarcinii, de exemplu; probleme medicale precum hipertensiunea, greața matinală severă, avortul spontan amenințat, nașterea prematură sau complicațiile în timpul nașterii și a secțiunii de cezariană.
- Probleme întâmpinate în timpul nașterii, cum ar fi resuscitarea, „bebelușul albastru”, icterul prelungit, deformarea craniului sau vânătăile severe, etc.
- Reacție adversă la vaccinări, febră mare sau convulsii în primele 18 luni.
În experiența noastră, bazată pe familiile pe care le tratăm, se pare că retenția reflexelor primitive este în mare măsură ereditară, transmisă din generație în generație.
Întârzierea neuro-dezvoltării poate să se manifeste în moduri diferite la diferiți copii chiar si cei din aceeasi familie. De exemplu, nu este neobișnuit ca un copil cu întârziere neuro-dezvoltare să aibă dificultăți academice, în timp ce fratele său este un elev de success; sau unul sa fie excesiv de anxios si timid, iar celalalt sa fie hiperactiv si exploziv.
EXEMPLE DE REFLEXE
Reflexul Moro este primul dintre reflexele primitive care apare (9-12 saptamani de la conceptie) și primul care se inhibă după naștere, 2-4 luni. Deoarece un nou-născut este incapabil de gândire rațională, nu poate evalua dacă o amenințare este reală sau nu. Este protejat, prin urmare, de reflexul Moro, care este o reacție inconștientă, automată la o amenințare percepută. La fel ca celelalte reflexe primitive, reflexul Moro provine din trunchiul cerebral, prima parte a creierului care se dezvoltă și funcționează.
Când este declanșat reflexul Moro, se activează răspunsul ‘luptă sau fugă’ al bebelușului; in acele momente tendința va fi să percepem totul în mediul nostru ca o amenințare potențială la supraviețuirea noastră, iar frica este exagerată. Sistemul nostru va fi într-o stare constantă de suprastimulare, făcându-l și mai sensibil la sunet, atingere, mișcare și informații vizuale. Ne găsim într-o stare constantă de ‘luptă sau fugă’ și nivelurile excesive de hormoni de stres din sistemul nostru pot avea consecințe pe termen lung, afectând nu numai starea noastră fizică și emoțională, ci și comportamentul nostru.
Integrarea deficitara a reflexului Moro, poate duce la hipersensibilate sau hiposensibilate, hiperactivitate, echilibru și coordonare deficitară, probleme de percepție vizuală, discriminare auditivă deficitară, control impulsiv deficitar, imaturitate emoțională, rău de mișcare/masina, sistem imunitar deficitar (legat de alergii, infectii recurente la urechi, nas și gât, precum și astm și eczemă), anxietate/ stari depressive, stimă de sine scăzută, timiditate excesiva etc.
Reflexul tonic labirintic (TLR) este strans legat de reflexul Moro și se manifestă în mișcarea capului înainte sau înapoi – furnizând o modalitate de răspuns la gravitație (un nou-născut experimentează gravitația pentru prima dată după naștere, așa că acest reflex este un răspuns direct la această provocare nou descoperită). TLR se dezvoltă în uter și are o influență directă asupra dezvoltării tonusului muscular în întregul corp.
TLR ar trebui să fie integrat până la vârsta de 3 ani. Cu toate acestea, o parte a TLR ar trebui să fie integrată încă de la șase luni (aceasta este aproximativ vârsta la care ar trebui integrat reflexul Moro – o conexiune interesantă!). Daca nu este inhibat, poate determina: dificultăți la cățărarea, postură slabă – mersul în vârfuri degetelor, tonus muscular redus, echilibru slab și dificultati de coordonare, abilități slabe de secvențiere, inclusiv o percepție deficitară a timpului, dificultati de procesare auditivă, percepție deficitară a spațiului, timpului și organizării; dificultati la activitati fizice/sportive; tendința la rău de mașină, probleme de percepție vizuală și probleme spațiale
Reflexul ATNR (reflexul asimetric tonic cervical) ajută bebelușul să se simtă confortabil în uter și determina miscarile fatului în timpul sarcinii. De asemenea, stimulează tonusul muscular și mecanismele de echilibru în uter. Este fundamental pentru procesul de naștere și supraviețuirea nou-născutului. Se crede că un reflex ATNR subdezvoltat este un motiv pentru Sindromul Morții Subite a Sugarului (SMS)
Integrarea deficitara sau lipsa de integrare (persistenta lui peste 6 luni cronologice ale copilului) a ATNR ar putea determina tulburari de coordonare mana-ochi, tulburari in vorbire si scriere, copiii nu reusesc sa se rostogoleasca, sa-si impreuneze mainile, sa duca mana la gura etc.
Integrarea deficitara sau lipsa de integrare a reflexului simetric tonic cervical ( STNR) ar putea determina tulburari in mersul patruped, dificultati in executarea de actiuni simple care implica sincronizare a mainilor si picioarelor (dificultati in a se deprinde cu inotul);
Integrarea deficitara a reflexului Landau ar putea duce la prezenta unui tonus muscular scazut, la tulburari de echilibru, evitarea activitatilor sportive, dificultati de perceptie/ vizuale.
Integrarea deficitara a reflexului Galant poate conduce la dificultati de atentie, concentrare, ale memoriei de scurta durata, probleme de coordonare si postura corporala, hiperactivitate si incontinenta nocturnă după vârsta de 5 ani.
Integrarea deficitara a reflexului de prindere plantar, poate conduce la dezvoltarea tulburarilor in mersul vertical, si la imposibilitatea mentinerii echilibrului in pozitie verticala fara suport.